🧩 Vești despre povești: O zi din „extraordinara” viață a Adrianei Ștefan
#Fragment:
Deschid ochii. Ma simt ciudat, de parcă o altă Adriana s-ar fi trezit în locul meu. Dar nu stau prea mult pe gânduri și arunc plapuma cât colo.
Dau fuga să mă spăl pe față și ochii îmi rămân blocați pe chipul din oglindă. Mă apropii, aproape că-mi lipesc nasul de luciul rece, și constat că un fir alb de păr mi-a ieșit în frunte.
- Ce cauți tu aici? mormăi, în timp ce-l smulg cu ciudă.
Îmi dau lacrimile de durere, dar sunt mulțumită că l-am eliminat din viața mea pe intrus. Cu ceva mai mult curaj acum, mă îndrept spre bucătărie. Copiii, dragii de ei, cum mă vor primi ei cu brațele deschise, cu micul dejun și cafeaua pregătite special pentru mine... Zâmbesc numai la bucuria acestui gând. Încep să fredonez o melodie și... dau nas în nas cu o masă vraiște pe care stau claie peste grămadă castroane, furculițe, șervețele mototolite, caiete de teme fără teme, manuale, căni murdare și pixuri împrăștiate. Sub masă nici nu îndrăznesc să mă uit.
Și-atunci, ce credeți că fac? Beau un pahar cu apă rece și mă apuc să fac ordine - sistematic: curate la curate, murdare la murdare. Pregătesc apoi câteva tartine cu unt și tai un castravete felii. Fix când termin, ceasul din perete scoate limba la mine și mă anunță că timpul trece: tic-tac! tic-tac! Așa că o fac pe severa, intru ca o furtună în camera copiilor și-i trag jos din pat. La început se împotrivesc, îmi spun că nu vor să meargă la școală, dar cu voința unei mame nu te pui! Zece minute mai târziu se prezintă amândoi în bucătărie, ciufuliți și încă în pijama:
- Vrem cereale cu lapte!
Își sorb laptele cu zgomot, crănțăne cu poftă zahărul și aditivii din cerealele care plutesc în castroanele din fața lor, în timp ce tartinele mele cu unt stau nebăgate în seamă pe un colț de masă, iar feliile de castravete se ofilesc stinghere într-o farfurie.
- Întârziem!
Lucrurile se precipită brusc: nu-mi găsesc caietul de mate, româna unde e? azi am franceză, niciun stilou nu mai scrie, mi-ai cumpărat o radieră nouă? pantalonii pentru sport sunt murdari, uite o gogoașă mucegăită în ghiozdan, mi-a dat-o Alina săptămâna trecută, ne-a cerut doamna niște frunze presate pentru ora de biologie, dă-te mai încolo, frate, că nu am loc...
Zece minute mai târziu mă regăsesc singură lângă ușa de la intrare, stoarsă de puteri, ținând într-o mână un adidas plin de noroi uscat, iar în cealaltă, gogoașa mucegăită de la Alina. Mă gândesc că, oricât de ciudat m-aș simți azi și oricât de pe dos au mers lucrurile în această dimineață, un lucru va rămâne întotdeauna la fel: harababura noastră!
*** Începutul și finalul fragmentului vi se par cunoscute? Parcă le-ați mai citit pe undeva, dar nu știți unde?… Un singur indiciu vă pot da: Lumea pe Dos 😊
Cât despre continuare… cine știe? poate săptâmâna viitoare!
🧩 Impresii despre întâlnirile mele cu cei care iubesc cărțile pentru copii.
Astăzi scriu despre Căsuța de Lectură din Vatra Dornei, un proiect pus la cale de un cuplu de tineri inimoși, cu dragoste de copii și de cărți.
I-am cunoscut pe Ana și pe Silviu vara trecută, atunci când au primit cu brațele deschise propunerea mea de a organiza împreună câteva seri de lectură pentru copii (și nu numai). Zis și făcut! Cele trei seri de povești au avut un real succes și ne-am despărțit cu ideea că asemenea întâlniri sunt de mare impact pentru comunitatea locală: pentru mici și mari, pentru curioși și curajoși.
Așa că primăvara lui 2025 ne-a găsit împreună, făcând planuri de viitor pentru Căsuța de Lectură din Vatra Dornei. Urați-ne succes!
🧩 Ce mai citesc eu:
📖 Viața ca un film, de Valérie Perrin - un roman care se citește ușor, din care nu lipsesc dramele de familie, secretele, relațiile de iubire și de prietenie, dezamăgirile și speranțele.
Eu am descoperit-o pe Valérie Perrin acum câțiva ani, grație romanului Apă proaspătă pentru flori. Pentru că povestea m-a ținut în priză, m-am grăbit să descopăr și celelalte romane ale autoarei, respectiv Duminicile iubirilor pierdute și Trei. Temele abordate sunt cam aceleași și, probabil de aceea, în ciuda ritmului alert, Viața ca un film nu m-a luat, neapărat, prin surprindere.
📖 Cartea bunătății / Povești din Moldova, de Cristina Andone
Pentru că m-am gândit mult în ultima vreme la bunicii mei și la bunicii copiilor mei, am regăsit cu bucurie Cartea bunătății. Poveștile din Moldova mă așteptau cuminți în bibliotecă, doldora de cuvinte de care mi-era cam dor și pe care le știam de la bunicii materni. Mi-a plăcut mult povestea lui Gris Șoricel și mi s-a făcut tare poftă de colaci și de scrijele.
M-am bucurat să aud că, după răsfățurile cu Povești din Moldova, Dobrogea și Ardeal, minunata Cristina a plecat în căutarea poveștilor din Oltenia.
Acesta a fost primul meu newsletter, cum vi se pare? Până una, alta, v-am salutat și pe curând!
Adriana⭐Dridriana
Îmi place ca te-am “găsit” aici 🫶. Începe să îmi placă mult platforma aceasta. E plină de bunătăți literare și gânduri inspiraționale. Abia aștept să te mai citesc. Mult succes! 🤗